Când toamna şi amurgul îşi dezveleau tot gândul
Şi dezbrăcând iar dealul de străluciri străine,
Mă înălţau pe-altarul colinelor latine
Străbunul şi bunicul şi tatăl tău, de-a rândul,
Suiră să se-nchine la umbra mea de zeu
Opreşte-ţi paşii, vino şi tu cu darul greu
De struguri şi-l agaţă de ramurile joase:
Curat să-ţi fie duhul şi viile mănoase.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.