Insula - Ion Pillat
Adăugat de: Adina Speranta

Amurgul lăsase pe ape lungi plete de aur si umbră
Când îi zărirăm măslinii si munţii albastri pe cer,
Când adieri cu mireasma răsinei si algei uscate,
Vestind egeica stâncă, vrăjiră născare de zei.

În zborul ei luntrea cu pânză legase ca pescărusul
O aripă albă de pacea clestarului neţărmurit —
Şi iată si plaja, pârâul sărind de pe prunduri la vale
Cu murmur umbrit de milenii pierind în imense tăceri.

Şi fete în alb spălau lâna în apă curată de munte,
Şi una, bălaie ca luna, mai mândră ca toate, zâmbi,
Şi glasul melodic îmi spuse: — ”De esti preavicleanul Ulise
Sosit din Troada, la mine, străine, fii bine venit”.

Şi glasul tăcu ca prin farmec, de parcă nicicând nu sunase.
Dar unde e nimfa Calipso? dar unde, fecioarele ei?...
Pasc linisti nemaivisate pe ţărmul zărilor clare
Din care vinete piscuri brumate de visuri răsar.

Un nor cu pene de flăcări mai fâlfâie foc până cade
Departe, ca pasărea stinsă de dor, istovită de drum.
Pe când izvorând din legende mai vechi decât vremea,
Tăcutele stele se duc cu pasi de lumină pe mări.



vezi mai multe poezii de: Ion Pillat




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.