Gonit de nostalgia-ți, iubito de departe,
Îmi ocrotisem visul, de zgomotul barbar
Ce-o răscoli de patimi creștea pe străzi, în "bar"
Cercând să uit fiorul și dorul ce se-mparte.
Purtând al nepăsării seninul obrăzar,
Mai singur stam cu mine acolo. La o parte,
Știind ca-a mea gândire, de ea nu se desparte,
Priveam la cei ce-azvârlă al fericirii zar.
Ca o pisica alba se-apropie tăcută,
Mlădie ca o creangă subțire de alun,
Îmi dezveli iubirea ca ea de prefăcută...
Și-n noapte-aceea, palid cum mă sculam din moarte,
La piept păgân am frânt-o, cu spaima de nebun
Simțindu-te pe tine, iubito de departe.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.