Și dacă-a fost Sfântă-Măria cea mică,
Să meargă la hram cu toți se ridică.
Și dacă-a fost ziua de toamnă senină,
Când urcă Negoiul pe zări de lumină,
Pe la drumul cu plopii foșnind frunza rară,
Părinții Măriei porniră în țară.
Fetița-n căruță ședea între ei -
Ca apa de șipot erau ochii ei.
Trecură o vale, și două, și șapte...
E noapte, și cerul e calea de lapte
Pe care se duce car mare și-oier -
Ioachime, schitul nu e nicăieri.
Zadarnic ceri drumul pierdut, la o stână.
Fetița adoarme cu capul pe mână,
Și maică-sa țolul îl trage pe ea -
Maria acolo sfânt vis că visa.
Și, iată, prin frasini răsare lin luna...
Argintul din vis se lasă ca bruma.
Un schit se vestește, nou-nou, din pământ,
Ca Sfânta-Maria să-i fie hram sfânt...
Și cum calcă fata cu frică-n altar,
În cer sună buciume peste hotar.
Și cum se închină smerit la icoane,
Toți îngerii Domnului cântă în strane,
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.