Propteşti în van cu umărul Pământul,
Uriașule - nu scapi de tăvălug.
Cu chica grea de bivol roş de jug.
Puterea ta nu-i apară mormântul.
Loc Terpsichorei! Lasă-i ei avântul.
Uşoară ţină-n deget ca un fulg
Rotundă tavă cu întins belşug
De ţări şi mari - să nu răstoarne vântul
Năframei ei de raze şi azur:
Platourile Asiei din care
Curg fluviile sfinte împrejur,
Pustiurile Libiei arzătoare
Şi, lin sunând de ţărmuri valul pur,
Ciclade albe în surâs de soare.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat