În odaia scundă moare focu-n vatră
Colo pe firidă pîlpîie opaiţ
Pe un drum de ţară, cîini zadarnic latră...
Nici un sfînt la noapte n-o să stea pe laviţi.
Singură cu pruncul, singură cu focul
Ce-şi desface-n umbră coada de păun,
Maica se gîndeşte, cumpănind norocul
Pruncului ce-ntinde mîna la ceaun.
Ochii lui albaştri cum e inu-n floare
Maica îi sărută, mîngîie bălai
Părul ca mătasea de porumb, şi-o doare
Sufletul deodată năpădit de scai...
Lacrimi şterg în gene braţele cămeşii:
A venit ţiganca de i-a dat cu ghiocu-
Şi pe drum de munte au plecat lăeşii...
Dar Iisus zîmbeşte blînd, urmîndu-şi jocul.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.