Cum scoica zvârlea pe plaje păstrează
În golul ei freamătul mării sălbatic
În mine talazul vremii lăsat-a
Un suflet păgân.
Poseidon răsară din valuri; Tritonii
Să vie cu apa în turmă nebună;
Păstorul Nereus din bucium să-ntoarne
Pescarii spre stânci.
În pârtia de spumă din urmă corăbii,
Vâslaşii uitând de lopeţile grele,
Privească tăcuţi şi plini de mirare
Sirene jucând.
Iar eu părăsindu-mi pământul şi legea,
La mare m-oi duce, la veşnica mare,
Căci astăzi dorinţa mă face de-un sânge
Cu neamul străbun.
Şi noaptea când bruma de lună se lasă
Şi valuri se sparg şi iarăşi se-nalţă
Porni-voi, stăpân pe mugetul apei,
Cu zeii delfini.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.