— După legenda poporană —
Jos sub poarta raiului,
Pe sub Piatra Craiului,
Unde-ncep muscelele,
Apele și stelele,
Vezi, albind ca pe chilim,
Târg pre nume Vifleim.
Târg străvechi în bogății,
Tot în minte să mi-l ții.
Turle scăpărând argint
Cu brâu falnic îl încing
Și-l îmbracă-n poleială
De-aur, raza de beteală
Ce alunecă de sus
Peste casa lui Isus.
Dar pe drumul cel cu plopi,
Rău de pietre și de gropi,
Cine-mi vine-n car cu, boi,
Nu plăvani ca pe la noi,
Ci munciți și oropsiți,
De trei zile nehrăniți?
Cine-mi sunt drumarii doi
Nemâncați, bătuți de ploi?
Cine-mi plânge, sub marama,
De dureri că va fi mamă?
Cine-mi umbla lângă vițe
Tot cu vorbe necăjite?
Maica Domnului plângea,
Iosif boii suduia,
Maica Domnului spunea:
— ”Omule, nu sudui.
Ce e scris s-o împlini.”
În mijlocul drumului,
La tulpina plopului,
Stă Maria s-odihnească
Și pre fiul sfânt să nască.
Dar, vezi, plopu-i copac rău,
Copac rău și nătărău,
Își dă frunza într-o dungă,
Să foșnească vreme lungă,
Liniște să n-o ajungă.
Își dă creangă într-o parte,
Nici de umbră s-aibă parte.
Maica sfântă a oftat,
A oftat, s-a supărat
Și din gură-a blestemat:
— ”Plopule, lemn urgisit
Să te zbați neodihnit,
Nici în lin, nici în senin
Creanga ta să n-aibă stare,
N-aibă umbră, nici răcoare.
Frunză-n tine să nu stea,
Nici ziua și nici noaptea.
Și cu vânt,
Și fără vânt
Să te clatini pe pământ!”
Maria s-a ridicat,
Drumul lor și l-au urmat.
Și au mers, mare, au mers
Urmele de li s-au șters,
Tot prin țarini aurite,
De oameni nepomenite,
Tot prin stele argintate,
De oameni nesemănate...
Și-au ajuns în drumul lor
La focul păstorilor.
Colo-n stană oilor,
Stă Maria s-odihnească
Și pre fiul sfânt să nască.
Șezu jos și nu șezu,
S-odihnească nu putu
De zbieratul oilor,
De săritul mieilor.
Maica sfântă a oftat,
A oftat, s-a supărat,
Oile le-a blestemat:
—"Oi, de orice rău veți da,
Voi să nu puteți zbiera,
Pe voi lâna să nu steie,
În tot anul să v-o ieie
Mielul de sub voi să pieie!”
Măria s-a ridicat,
Drumul lor și l-a urmat.
Și au mers, mare, au mers
Urmele de li s-au șters,
Și prin cer și prin poiene,
Și prin stele buruiene...
Și-au ajuns în drumul lor
La ocolul cailor.
Și Maria grajd aflând,
Intră-ntr-însul tot plângând.
Dureri mari o cuprindea.
Să mai meargă nu putea,
Stătu jos, se odihni.
Caii prind a tropăi,
Mânjii vesel a zburda,
Iepele a râncheza.
Maria îi dojenea:
— "Stați pe loc, nu tropăiți,
Căci durerea mi-o măriți”...
Caii răi n-au încetat,
Maica sfânta a oftat,
A oftat, s-a supărat
Și din gura-a cuvântat:
— "Fire-ați, cai, voi, blestemați
Să goniți fără răgaz,
Tot anul să n-aveți sat
Până-n ziua de Ispas,
Dar și-atuncea doar un ceas!”
Măria s-a ridicat,
Drumul lor și l-au urmat.
Și au mers, măre, au mers
Urmele de li s-au șters
Peste iarba plaiului,
Prin pometul raiului.
Tot mergând și obosind
Și cu Dumnezeu vorbind,
Floarea soarelui păli,
Floarea lunii vesteji,
Numai steaua înflori...
Și au dat în drumul lor
De ocolul boilor,
Boilor, blajinilor.
În cea iesle-a vitelor,
Vitelor, săracelor,
Maica sfântă cum intra
Pe fân moale se culca.
Boii prind a rumega,
Maica sfântă-a suspina
Și din gura-a cuvânta:
— ”Stați pe loc, nu rumegați,
Liniștea nu-mi turburați”...
Boii blânzi o asculta,
Maica-i binecuvânta:
— ”Bouleni, fiți alduiți
Și de mine fericiți,
De mine, de Dumnezeu
Și de sfânt fiuțul meu.
Voi oricând să aveți sat,
Un ceas, două să lucrați,
Și pe urmă să-ncetați.
Un ceas, două să lucrați,
Și unul să rumegați.
Bouleni, să fiți sătui
Tot în brazda plugului!”
Dureri mari o apuca,
Boii blânzi o aburea.
Și când fu la miez de noapte,
Muncile-i trecură toate.
Pe fân verde și uscat
A născut un împărat.
Și cum fiul s-a născut,
Ieslea-n rai s-a prefăcut,
Și să vezi
Și să nu crezi:
Fânu-n soare
Era floare,
Albăstrele
Erau stele,
Și-n senin
Luna — un crin.
Măria se veselea,
Pruncu-n brațe-l cuprindea
Și pe frunte-l săruta,
Că el lumea vă scăpa.
Astăzi s-a născut Christos
Să ne fie spre folos.
Sufla vântul lin și lin,
Mi-l leagănă chitelin,
Legănuț
De păltinuț,
Ploaie caldă
Tot îl scaldă!
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat