Copil, aprindeam lumânări de ceară,
Mă-nchinăm cântând la icoane sfinte
Şi păşind simţeam că-mi merge alături
Mântuitorul.
Ca băiat visai de Sakya Muni: zile
Nemişcat stăteam recitînd cuvântu-i
Şi basmul lui Jizo şi vechea poveste-a
Fecioarei Kwanon.
Ca flăcău zărit-am Centauri o noapte,
Mai albi ca lumina lunii prin ramuri.
Frăţie legai cu neamul sălbatic
Şi zeii păgâni.
Apoi mi-am fost singur tovarăş şi lege,
Dorinţa dintâi şi visul din urmă.
Orbiseră ochii-mi ţintiţi de-a pururi
În sufletu-mi trist.
Dar azi mi se cern credinţele moarte.
Se scutură, pier ca frunzele toamnei,
Căci tu mi-ai ieşit în cale, tăcută,
Necredincioaso!
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.