Când alţii te privesc sunt singur orb,
De tine stând aproape sunt departe,
Când slobod toţi cu ochii lor te sorb,
De frumuseţea ta n-am nici o parte.
Ţi-e părul negru, roşu sau bălai?
Aprinsă ţi-e privirea sau senină?
Eşti tânăra zăpadă? Brună, ai
Carnaţia rumenită de lumină?
Cum eşti la trup şi faţă n-o să ştiu,
Mi-o spune numai inima nebuna.
Obrazul să-l descopăr n-o să viu!
Şi totuşi îl presimt de totdeauna.
Necunoscută mie cum să-mi fii
Când glasul tău îmi cântă prin vecii.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.