Gorgane, taine unde îşi dorm regii
Un dor neogoit de pribegiri -
Sub iarba stepei vălurind umbriri,
Călare stau cu arcu-n mâini vitejii.
Adânci seminţe în bătaia vrăjii
Recheamă roiul slobod de simţiri;
Vin călăreţii vremii-n năpădiri -
Pe tot pământul tremură betegii.
Puhoiul plopilor cum umflă iazuri,
Pornesc şivoaie şi se sparg zăgazuri -
În mine bate valul lor săpând.
Opreşte-te! movila n-o deschide!
Să nu trezeşti iar sufletul flămând
De ceruri vii, sub glie şi obide.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.