Prin somnul care-mi scapă în noaptea ce revine
Un ceas în depărtare răsună liniştit
Bătăile lui limpezi vâslesc încet şi pline
De vremi murmurătoare se cern la nesfârşit.
În încăperi de suflet trezind ecouri, parcă
De pretutindeni zile pierdute le răspund.
Dar tu legat de patul cu legănări de barcă
Porneşti pe firul nopţii cu stelele ca prund.
Te duci, purtat de apa din ce în ce mai rară
La fiece nălucă de suflet măsurat,
Cu gene lungi pe umbra pleoapelor de ceară,
Străin şi sfânt şi singur, de visul tău durat.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.