La cotitura drumului din vie
Ce suie-n limpezimea lui Prier,
În zori de zi m-opresc să nu mă ştie
Un piersic proaspăt înflorit pe cer.
Cum se desface neted din lumină
Şi-i frânge clarul tremur cu nesaţ:
Un tânăr zeu pe ţărmul de colină
mi-aduce scoici trandafirii pe braţ.
Şi cum prin vânt, cu ramuri aripate,
Se-avântă-n trunchiul zvelt ca-ntr-un picior
Şi azvârlă capul luminos pe spate.
Aerian încremenit în zbor
Să fie trup de om îmi e ruşine
Şi îmi blestem făptura mea de azi
Prier, tu frate bun, mă fă ca tine:
Un piersic cu dumnezeesc obraz.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.