Pe drumul de la vii de unde marea
Se vede ca un lan de stânjenei
Purtând lumina serii peste ei,
Răsare sarcofagul sur ca zarea.
Doar greierii vrăjesc tăcerea vie -
Păgâne mâni cu trudă l-au purces,
Cu vremea ei ce-n pulbere s-a şters,
O barcă grea de veşnicii să-nvie.
Dar un măceş în piatră despicată
Cu rădăcina-n moarte a-nflorit
Şi creşte floarea primăverii, toată
Împărăţia morţii biruind.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.