Când peste ani vei fi bătrâna care
Zbârcită stă şi toarce la cămin,
În visul tău ieşi-vor din uitare
Toţi cei ce te-au iubit până la chin.
Toţi cei ce te-au poftit şi te avură
Şi n-au uitat pierdutul tău tipar:
Un trup născut pe-a Venerei măsură
Din spuma mării, brun mărgăritar.
Şi tu vei sta zbârcită: o bătrână
Vei tremura din cap şi vei ofta
Când chipul tău de astăzi nici o zână
În stare nu va fi să ţi-l mai dea.
Un singur om, el singur, îl mai are
Închis adânc în suflet ca-ntr-un scrin
Ca timpul şi ca moartea e mai tare
Doar versul lui, eternul tău suspin.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.