De-opal e valul apei si tu ești opalina,
Te-aprinzi mai limpezita si dulce, Hesperus.
Pricep ce e lumina când vad a ta lumina
Si simt ce-i despărțirea când lunecând te-ai dus.
N-ai raza plumburie a vechiului Saturn,
Pe nesimțite totuși aduci melancolia.
Mai rece este noaptea sub cerul taciturn
Si-n zori de ziua cânta mai trista ciocârlia.
De ce te-a luat nădejdea ca singurul ei sol,
Când parca nu-i luceafăr mai dureros pe lume?
Când mă gândesc ca poate prin infinitul gol
Te-ai stins. - și ești acuma lumina unui nume,
Și mă întreb prin care aprinsa ironie
Ne amăgești năluca si astăzi ca și ieri,
Când știu că-n întuneric stelara-ți agonie
Cu opalina raza ne mângâie, Hesper.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.