VIII.
Sub rod se-ndoaie pomul când seva îl pătrunde,
El ce sfida Prierul cu verzile lui frunţi,
Şi râul fără-astâmpăr ce spumegă prin munţi.
La vale poartă straşnic corăbiile pe unde.
Departe jocul fraged al anilor se-ascunde
Şi iată-i, rari pe tâmple, întâii peri cărunţi.
Când patimi împlinite s-au arcuit în punţi
Şi fecundate doruri s-au liniştit profunde.
Ca şarpele de-acuma îmi schimb noroc şi piele
Căci soarta nu-mi apleacă viaţa în zadar
Cu versuri care-atârnă din ce în ce mai grele
În toamna unde darul se pârguie-n tăcere
Aştept să vii, şi rece, cu dreptul tău cântar,
Să-mi hotărăşti măsură de-amaruri şi de miere.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.