Nu e moscheea sfântă, în nopţi de Ramazan
Când umbra de pe lespezi se-nalţă ca o mare,
Şi candele-atârnate de boltă, funerare
Veghează stranii slove culese din Coran;
Pe când desculţi Moslimii, proptiţi în frunte, visul
Nedezlegat, dezleagă.
Nu e nici catedrala scăldată în amurg,
Cu stâlpi zvârliţi spre ceruri ca braţe rugătoare,
De veci încremenită pe-a timpului cărare.
Ca lacrămi stropi de apă din cripte negre curg;
Pe când plecaţi Creştinii, proptiţi în piatră, visul
Nedezlegat, dezleagă.
E casă bătrânească sădită printre nuci,
Pe-un vârf de deal. - În toamnă, pe gardul de uluci
Atârnă-n grape grele, dulci, strugurii şi-n vii
Îşi împletesc albastrul cu frunze ruginii...
Dar sita înserării suflată-n aur, visul
Nedezlegat îl lasă.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.