Ti-am citit din nou povestea si frumoasele-i cuvinte
Iar rasuna ca un bucium lung, fermecator in minte
Trezind tainic in padurea amintirii rand pe rand
Tot trecutul, toata vraja ceasului de-a pururi sfant
Cand singuratatii mele drept solie ai trimis
Dulcea ta "Singuratate". Am sorbit eternul vis
Faurit din raza stelii, pricepand bietul pastor
Ce-n talaz privind icoana-i s-a-necat de al ei dor.
Dar de ce sa-l numesc bietul? Nu e oare fericit
Cel care zarind iubirea pentru dansa a murit?
Si la urma chiar o bae fie-n Dunare-i placut
Pentru cel ce de caldura sufera in mod acut.
Deci raman Mariei Tale rob supus si prea plecat
Pe hrisovul fara pete iscalind
Ion Pillat
Miercuri 10 febr. 1910
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dănuța - Pillat e în totul năucitor! Mă bucur că ți-a plăcut!
Gerra Orivera
vineri, 22 septembrie 2017