Tot ce-am trăit mă prinde cu blestem
Ca după ploaie crengi în picurare.
De groaza vremii de-astăzi nu mă tem
Ci, peste ani, de umbra-i prin uitare.
Când cer, pământ şi ape s-or clădi
Din nou cu trăinicie de altare,
Când sufletul cernit s-o limpezi
Din haos liniştindu-se-n hotare.
Cutremurul atunci va fi sfârşit:
Va creşte pacea grâului în zare,
Voi regăsi în mine ce-a pierit -
Dar umbra zilei de-azi în tremurare?
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.