Din filele vremii uitate-n ierbar,
Din vorbe străine şi sure,
Vei şti să rechemi lumini de cleştar,
Vuiri şi umbriri de pădure.
Din graiul pierdut peste veacuri pustii,
Primindu-le-n suflet parfumul,
Pe drepte cântare le vei cumpăni
Când eu voi fi una cu fumul.
Şi poate atuncea din nou voi trăi
În tremur de versuri nălucă...
Şi glasu-ţi s-o frânge, fără să ştii
Ce sete cumplit îl usucă.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.