Ogarii Tăi, o Doamne, -mi dau de urmă,
I-aud chefnind ne-nduplecat prin zări.
Zadarnic fug în mine şi-n uitări
Adânc m-ascund de apriga lor turmă.
Bătaia lor cumplită nu se curmă,
Îngenunchează - ciuta-n tremurări -
Tu, inimă - ncolțită de-ntrebări
La ape vii când colţii buni te scurmă.
Pe apele curate îţi apleacă
Şi setea pătimaşe şi fiorul
Iubirii care-n veci de veci nu seacă.
Ogarii Tăi, o Doamne, mi-au rupt lutul -
Acuma poţi, Părinte, să-mi fii scutul
Şi, pradă, îmi prind singur Vănătorul.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.