Ca ieri izvorul curge în amforă de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbușe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoabă şi-o dezbracă pe templul decăzut.
Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când Satirul, glumeţul, şi Faunul tăcut,
Veneau să-şi cânte-n trestii un dor necunoscut
Şi urmă de copită în crâng lăsau Silvanii?
Poteca e pustie şi vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare -
Dar noaptea cel din urmă Centaur, câteodată,
Din codrii plini de freamăt, ieşind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mişcător.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.