De voi muri - departe de cetăți
În brazda neagră-a plugului, la noi,
Să mă lăsați culcat pe spate, gol,
În mâna cu o ghindă de stejar.
Și chipul meu de lut, ce n-a știut
Să fie sufletului un locaș,
Își va topi netrebnicul său rost
În valul primitorului pământ.
Dar ghinda va-ncolți. An după an
Vor crește rădăcini în adâncime
Și va ieși din mine un copac
Cu ramurile tinere, spre soare.
Ce n-am ajuns cu mii de versuri - iată
O împlinește din belșug o creangă
Întinsă, tremurându-și umbra peste
Odihna turmelor, ce vor sa vie.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.