Cine-mi loveşte-n inimă mereu?
La poarta ei închisă cine bate
Atât de surd, atât de greu -
Când noaptea s-a oprit la jumătate,
Cine-mi loveşte-n inimă mereu?
O, Doamne, porţile sunt ferecate
Cu lanţ şi lacăt de păcatul meu.
Zadarnic baţi în noapte, nu mai bate
Atât de surd, atât de greu -
La porţile din suflet ferecate.
Pe umbră toamnei zorile-s aproape;
Lumini de-argint se joacă-n heleşteu.
Bătaia ta tot sufletul să-mi sape
Atât de surd, atât de greu -
Prin nopţi de toamna zorile-s aproape.
O, Doamne, Dumnezeul meu!
Se-aprind în aur tânăr cer şi ape,
Atât de clar sporesc mereu;
Lumina lor în suflet îmi încape
Cu tine, Dumnezeul meu!
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.