Mâine, mâine...
Voi simţi din nou că ochiul înviat stăpân e
Pe florile de vis şi de viaţă
Pe oile de gând cu lâna creaţă
Pe cerul basmelor bătrâne, cu luceferi noi
Pe cântecul cântat în file şi-n cimpoi
Pe toate grisurile de azur şi de avânt
Pe toate zările care-azi departe sunt.
Mâine, mâine
Iarăşi voi muşca viaţa ca o pâine
Caldă într-o zi de vară;
Voi privi cum sufletul cuminecat cu cerul ară
Câmpurile traiului, cu plug de zile
Şi mă voi mira ce bun azil e
Inima întinerită, pentru sângele muşcatelor din geam
Şi pentru cântecul mângâietor ca un balsam
Mâine, mâine...
Va râde primăvara peste rânduri, peste mine
Mai albă ca o zi de Paşti sau de Rusalii
Mai plină de porniri cereşti, ca un buchet de dalii...
Şi toate merele avântului visat, necoapte azi,
Tot murmurul pe care luna îl aude printre brazi
Tot aurul ce arde dimineaţa în bulgării de rouă
Vor împleti cămaşă sufletului meu pentru viaţă nouă
vezi mai multe poezii de: Ion Șiugariu