Nu pot uita pădurile, gorunii,
Înalţii, fraţii mei de cruce!
La umbra lor, să mor m-aş duce
Când ninge străveziu omătul lunii
Şi blândele, tăcute căprioare
Sfioasele surori în luminişuri
La fiece mişcare din tufişuri
Cu botu-n sus, ascultă temătoare
Apoi, acele dimineţi prelinse
Ca o mătase albă şi subţire.
Le sunt pe veci pierdutul mire,
Cu braţele spre depărtări întinse...
vezi mai multe poezii de: Ion Șiugariu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.