lui Ion Frunzetti
În neagra, făr de sfârşit poveste
Stau tot mai singur, gârbovit în mine.
Doar dorul după forme cristaline
Mă poartă seara peste culmi agreste
Spre larguri fără margini, mai senine,
Rătăcitoare păsări zboară peste
Înalte, de lumină ninse, creste
Şi se tot pierd pe albele coline
Şi totuşi, printre jucării mărunte
Nepământeanul cânt de lut şi soare
E clar ca dimineţile de munte
Şi albă, printre lucruri trecătoare
De-a pururea, iubirea ta e punte
Spre pure simetrii nemuritoare...
vezi mai multe poezii de: Ion Șiugariu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.