O seară dură - Ion Stratan
Adăugat de: Adina Speranta

1.

Când toti deveniseră unu
S-au tras artificii cu tunul

Ce nu se răcise din război
Au pus înainte cifra doi

La trei zerouri făcute de inzi
Pentru când te întinzi

Peste paralele cu gândul
Și cu pasărea gândului, numită
Pământul

2.

Letiției
Tu, grație sfâșietoare
Cuminecând cu un "oare"

Voi, concerte zgomotoase de Crăciun
Pentru un an mai bun, mai de fum
în zerouri si declarații de pace

Și dacă avem noi ce face
Lecturi și traduceri, poeme

...Gene, lacrimi, rană, vreme...

3.

O, șiruri de dansatoare din batic
Pe când secolul era mic, infinite

Polineziene și braziliene cu șolduri
Enorme, expuse la solduri

Cu o viață ușoară, ușoară,
Cu pulpele ca de ceară
Lăcuite de constelații
Și de tiribombe, explozii

Cum sufletul meu n-a văzut
De când se războiseră lorzii

4.

Voi, ape care curgeți ca roua
Pe sâni, peste peitrele voastre, hapsâni
Se arătară sorții cu voi.

Ce va fi dacă voi să mă scald
în cristalul lor de smarald?

Uscăciune doar, uscăciune,
Rămase sunt brume.

Această albă drojdie de toamnă
Ce-i iarna care ne întoarnă

Cu fața în jos în morminte
Copile, ia tu bine aminte

5.

Mi s-au umflat ochii de vedere
Și mâinile de cursul prin artere

Mi-a explodat Sidney-ul în artificii
Cum n-am mai văzut pe aicea, pelticii
Piticii, miticii tăcură. O, tu, seară
dură din cenușile de mai an

Ah, explodam, explodam

6.

A explodat timpul dintre decenii

Tu, curgere luminoasă a vremii
în o mie de stele, steluțe

Și zei mici peste săniuțe
Aplecați cu privire de rouă
Când sufletul se taie în două
în timpul dus și în timpul ce vine

O, vreme, sânge,
din mulțime

7.

Și în orașul meu, și în orașul meu
a nins cu confetti și artificii

Pentru deceniul de uscăciune al regilor
minții. Și în orașul meu, ca la piramide
Am avut ce vidé

Tu, timp, curbură a spațiului
Și mie de dat, si nesațiului

De a privi și de a auzi chiar o muzică
Cuvintele noastre se biserică și se
Comunică

8.

Într-un sat, un fulg ca o săgeată
A căzut peste vatră
încărcat ca o arcă plină cu animale

Și, desprinzându-ne dintre pocale
Ne-a-nghesuit între zebre și capre

Doamne, câtă lumină poate
încape!



vezi mai multe poezii de: Ion Stratan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.