Din ce adânc și limpede trecut
înfioraţi stelarele amurguri
și oamenii cu inima de lut,
voi, clopote captive-n bolţi şi burguri?
Legând în glas, de ora care-a fost,
sositul ceas al legănatei treceri
palpând şi-nalt şi sfânt alai, ce rost
clamezi în drum ne-nduplecatei seceri?
Pe unda ierbii,-n vânt şi-n vis ascult
oricând, oriunde, palida lor larmă,
de-i zvon, chemare, bocet sau alarmă.
Prin vieţi şi morţi sunt robul lor de mult,
cuprins în roiul de-aur ce se sfarmă
de zodii vechi, august şi-etern tumult.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.