Pereţii de carton alb tăiaţi de o fereastră dreptunghiulară; ziua se reazimă pe cer; şi-un horn omoară timpul cu panglică albastră.
Amurgul se-nteţeşte pe turle, cu metal,
şi lângă mine viaţa-i aşa de regulată, -
fântână, uite, umple cu zgomot o găleată
şi-un grup de vrăbii zburdă din fulgi pe-un prânz frugal.
Apoi, o servitoare, şi-un cot robust în aer adună rufa rece de pe frânghii pe braţ încât sucombă vântul ca gâtuit de-un laț -de-acum se-aşteaptă seara cu-al lunii vânat caier
Cu lămpi şi fluturi galbeni pe boltă şi-n grădini.
Parfum: plâng cupe limpezi pe-ospeţe albe-afară
Provincie — ce suflet urzeşti în aşa vară?
Auzi, mai bine,-n umbră-ţi cum cresc năluci de crini.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.