Pe voievodul nostru, răspus, l-au prins vrăjmaşii
şi, judecându-l după legea lor,
ucisu-l-au drept hoţ şi trădător
şi-n foc l-au ars, iar scrumul l-au spulberat cu paşii.
Să nu rămână, astfel le-a fost de spaimă gândul,
nici lespede, nici moaşte, nici cenuşe
ostaşilor, în taina lor plângându-l,
semn să-i adune-n lacrimi şi-n cătuşe.
Dar jalea lui, viteaz fără mormânt,
în fiecare cuget de veci îşi sapă locul.
Tăcerea umilinţii li-i grea de-un jurământ
şi-n mâini de-i frântă spada, mocneşte-n suflet focul.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă străduiesc ALapis să umplu golurile (în măsura posibilităților de sursă și tastare) din bibliotecă! Izvoarele de lumină sunt multe și variate - numa noi să fim destul de însetați și conștienți de căi!
Cu drag.
Gerra Orivera
miercuri, 26 aprilie 2017
Mulțumesc, Gerra pentru postările tale ce completează operele autorilor consacrați.
ALapis
marți, 25 aprilie 2017