Doamnă, tu eşti cel din urmă gând, mergi înaintea mea.
Când mor, cheamă steaua cea rea
Şi duşmanul pândind aţintit la pământ.
Singur în noaptea exilului sunt fără arme, fără poruncă, fără pâine.
Să mă pierd de mine
însumi aş vrea, dar mă urmează viaţa ca un câine.
Doamnă, mergi înaintea mea
ca un înger cu sabia de lumină.
Voi sparge prin beznă cărarea grea
pas cu pas şi ca un drumeţ, ca un tălhar,
după legile acestui hotar
de iubiri, de încleştări, de viclenie,
până la capăt.
Pe un cântec, vestea va fi plină.
Căile tale, toate, duc la lumină.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.