Oră de linişti stelare,
clar semn de lumi fără nume,
largul în ambru şi-n jar e,
Thalassa-n ritmuri apune.
Vocile, sfânt de curate,
frunţile pure şi ochii,
cugetul gol şi curat e,
clopote, când legănate,
trec în nunteștile rochii.
Ora fântânilor lumii,
— înger — şopteşte prin umbre
vorbele rugăciunii
netălmăcite şi sumbre.
vezi mai multe poezii de: Ion Vinea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.