Stelele - Ion Vinea
Adăugat de: ALapis

Tăcerea a înmărit luna.[...]
și tăcerea e atât de veșnică încât aud vrabia timpului fosnind
scurt între ramuri.[...]


Și iată că vis sau demență, - nu mai știu pentru cine mă întreb
căci mă gândesc ca cerul e opac ca pleoapele ei
că liniștea asta n-am mai simțit-o de demult.


Iubita mea [...]
ce vedenii sapi în perne cu fruntea ?[...]
iubita mea [...]
vezi cum s-au destins si dorm pe umbre și lumini crengile [...]
cum se sting luminile la ferestre
cum se netezește totul marginit în liniile lui clare
acoperisurile geometrice și cupolele de stuh
muchia dealurilor cu păduri mărețe și rouă,
mătasea cerului tăiată de taina zărilor și stelele
stelele
stelele
stelele.



vezi mai multe poezii de: Ion Vinea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.