Războinici pe cai năzdrăvani
țâșnesc zuruit din vântul pădurii.
Regele dac cu sălbatice plete
și-încruntarea-împietrită-n sprâncene
apare ca fum o clipită, în 'naltul staturii
grelelor neguri ce suie alene.
Apar și dispar
în penumbra subțire-a hotarului
dintre vis și coșmar
fierari ce trezesc cu barosul
tăișuri de săbii și brăzdare de plug
cu mâinile arse de-o aspră tortură-nfocată,
tăvălugi de obidă ce mușcă și fug
să-și cate în vatră prinosul.
S-au dus pe pustiile vremii
fierari și războinici
urgisiți de apusul din soartă.
Pesemne, străină de orice răsfăț,
istoria sapă morminte
sub dalele marii cetăți a uitării
cu cazmale de spleen, umilință
și negre victorii.
Dar în ziua aceasta
un codru tomnatic și rece
trezește istorii
și cântă eroul...
Stejari, buciumași arămiți,
cu strigări alungite între turme și nori
îmbracă un munte-n ecoul:
"Pe-aici nu se trece!"
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.