Mai trec prin Valea Umbrelor, mai trec și-acum
nedeslușiri din vremuri depărtate
în care lumea lor s-a despărțit
de cer și de pământ,
de obiceiuri fără un mormânt,
de toate.
Străbat pustiu de visuri, fără ape
și fără scânteierea verdelui, albastrului și-a mării,
își poartă pașii pe cărări cuprinse
în pliuri dintr-un timp nedefinit,
neînțeles și fără un sfârșit
ca limită a ultimului pas.
Mai trec nedeslușiri ce poartă-n spate
boccele cu mândrii, cu rosturi clare,
desagi cu munți de sare și de pâine
din care-au rupt și-au dat …
au rupt și-au dat …
dar încă au și dau, trecând ca viața
prin ce-a rămas
în Valea Umbrelor.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.