Îți amintești când surâdeam, vibrând pe sub arcușul magic,
Ne agățam de-un fir ascuns, desprins de asfințitul tragic,
Sau ne-mbătam cu flori de câmp și ne pierdeam de vechi regrete -
Parfum de maci pe-obrazul stâng, iar pe cel drept, de margarete?
Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă,
Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă.
În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare,
Puteam să comprimăm în vis chiar cea mai mare depărtare.
Peste cuvinte mai cerneam, din când în când, câte-o tăcere,
Printre secunde se-nălțau fiorii unici de plăcere,
Ne întâlneam, doi muritori, timizi, cu timpul din răscruce,
Îi mai cerșeam încă-un minut în infinitul ce seduce.
Prin amăgiri, debusolați, ne rătăceam cu pași noptatici,
Refugiați, apoi, în noi, ratam un răsărit, apatici.
Azi încercăm, cu-același zel, să retrăim o amintire -
Voalată e în nori târzii, în scurta noastră pribegire...
(din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îți mulțumesc mult, Adina! Și eu mă bucur că versurile mele au ajuns la sufletul tău! Te îmbrățișez!
Camelia Ardelean (autor)
luni, 18 aprilie 2016
Aspiranta, mă bucur că rezonăm atât de bine! Îți mulțumesc de prezență și strofa citată! Drag,
Camelia Ardelean (autor)
luni, 18 aprilie 2016
Mulțumesc, George! Drag de popasul tău!
Camelia Ardelean (autor)
luni, 18 aprilie 2016
Bravo , Camelia! O poezie plină de pasiune, cu figuri de stil create de o pană maiastră!
Am citit cu deosebită bucurie!
Adina Speranta
sâmbătă, 16 aprilie 2016
Îți amintești? Ne strecuram pe a splendorii strâmtă ușă,
Mă scufundam în ochii tăi, ascunși sub bucla-ți jucăușă.
În orizontul meu tăcut, erai și cer, erai și mare,
Puteam să comprimăm în vis chiar cea mai mare depărtare. Minunat!
aspiranta
vineri, 15 aprilie 2016
Frumos vers Camelia in nota in care ne-ai obisnuit!
george
vineri, 15 aprilie 2016