Îți spun că te iubesc la nebunie,
Dar în cuvinte simple, nu bizare
Ca să nu-ntrebi de etimologie
Și eu să eludez a ta întrebare.
N-aș vrea să crezi că e doar un capriciu
Și că din firea mea sunt cam flecar
Sau și mai rău, că am un mare viciu
Acela de a fi duplicitar.
Îmi trec prin minte numai gânduri bune
Nu sunt perfid precum un cal troian
Sunt sincer și pătruns de-afecțiune
Nu mă ascund ca monstrul htonian.
Și nu glumesc, acesta-i adevărul
Nu te-amăgesc meschin și cu talent
Când te privesc și blând îți mângâi părul
Să știi că tot ce-ți spun e pertinent.
Deci nu mai fi speriată și-anxioasă
De faptul că mă vezi așa spontan,
Căci am o educație aleasă,
Am fost și voi rămâne un puritan.
De-aceea sper că-n sinea ta degrabă
Îți vei eradica îngrijorarea,
Căci m-ar durea să fii așa neghioabă
Să nu-nțelegi ce pură e chemarea.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.