în alb
pe noptiera de la capătul
visurilor tale
am să-i pun pecetea
Ochiului meu trezit
un infim con de brad
roșu
să nu te condamni în vreun fel
nici să nu mă judeci
e un act unilateral
o constatare de fapt
ci nu o acuzație
să o scrii
cu orice cuvânt vei dori
cu oricâte
toate cuvintele dor
eu nu mai am demult
niciunul pentru tine
toate cuvintele mele
s-au sinucis înaintea mea
aruncându-se virgine în cer
pune-o apoi
într-o sticlă de rom
și arunc-o în marea moartă
de singurătate
undeva
cândva
un copil va găsi-o
fericit
din sinuciderea mea
își va face un zmeu
cine știe?
poate voi chiar eu
renăscutul
ce te va fi uitat
sau
poate că nu
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Versuri venite din suflet , marcate de rafinament .
tania
sâmbătă, 24 iunie 2017