Călcând pe potecile gândurilor
M-a înţepat un cuvânt
Ce tocmai răsărise
Pe răzorul atât de bătătorit
Al tăcerii:
Iubeşte!
Era ca un spin,
Ce se afla permanent
În calea mea
Dar care îşi cam pierduse
Răbdarea,
Tot aşteptând pe lujerul mâhnirii.
Şi totuşi,
Privindu-l cu îngăduinţă
Am înţeles că iubirea
Este cea mai puternică ură
Faţă de cei ce urăsc
Şi se urăsc
La infinit.
30.08.2018
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.