Ţi s-a oprit un fulg de nea pe buze,
Ca-ntr-un sărut uşor, furat cumva,
De cineva pornit să se amuze
De-ngândurarea şi seriozitatea ta.
Cu-n gest fugar tu ţi l-ai şters cu mâna,
Dorind să te cufunzi din nou în gânduri,
Dar fiii iernii s-ar juca, într-una,
Şi fulgi de nea roiesc în aer rânduri.
Sosiţi din cer, ei te doresc în grabă,
Cu-a lor iubire pură, efemeră,
Şi fără remuşcări îşi văd de treabă,
Până-or muri de-o dragoste rebelă.
Dar chiar şi-aşa sunt fericiţi de-acum,
Acolo unde este pace şi lumină,
Ştiind că te-au oprit puţin din drum
Şi te-au făcut să redevii senină.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.