Cu virginala pufului paloare
Aşteaptă păpădiile-n fâneţe,
Iar vântul le dezbracă de culoare
Din fugă dăruindu-le bineţe.
E felul lui la dans să le invite,
Purtându-le vrăjite înspre zare,
În ritmuri repezi, parcă aiurite,
Umplându-le de saţ şi de ardoare
Nu se sfiesc veşmântul să şi-l poarte
Captive-n valsul lin al mădierii,
Răspunsul lor în drumul către moarte,
E simplul „te iubesc!” spus adierii.
Se-ndreaptă spre oriunde împlinite,
Smerite șoapte, lumi nemărginite.
Volumul PASTELURI CAPTIVE (în sonet)
Editura CORESI, iunie 2026
Partea I. GENEZĂ
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.