Iubire stingheră
Trei decenii am purtat în mine
o flacără vie, arzând în tăcere,
cu doruri nerostite
și așteptări mereu amânate.
Ai fost pentru mine femeia-dor,
femeia-vis,
femeia imposibilă,
cea pe care am iubit-o
chiar și când tăcerile tale
îmi rupeau aripile.
Refuz după refuz,
ca niște valuri reci
au stins încet încet
focul trupului meu,
până când miracolul s-a întâmplat:
te simt aproape, dar nu mă mai doare,
te văd luminoasă, dar nu te mai doresc.
Ești acum doar prietenul meu sufletesc,
o stea așezată în palmele mele,
fără arderi, fără mistuiri,
doar liniște și pace.
Și totuși, iubirea mea nu s-a pierdut,
s-a transformat,
ca un râu care obosit de călătorie
se varsă în mare
și-și găsește odihna.
Te iubesc altfel acum,
fără lanțuri, fără așteptări,
cu recunoștința
că, pentru o vreme,
ai fost soarele meu.
vezi mai multe poezii de: Șovan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.