Furtuna ne-ntreruptă de-astă noapte
a smuls din noi tot ce era de spus,
cuvantul nu mai râde, ci se zbate
pe-o palidă hârtie, descompus.
Atât ne-a mai rămas din noaptea asta,
prăpăd și disperare peste tot,
nu te condamn, eu singur port năpasta
că n-am găsit durerii antidot.
Iubirea se confundă cu o boală
ce trupul, implacabil, a-nrobit,
mai caut o vocală să nu doară
un te iubesc ce sună diferit.
Ne despărtim străini, doi oarecare,
fugari la antipozii altui timp,
pentru ce-am fost nu este vindecare
noi ne-am iubit mereu în contratimp.
Și martoră avem numai durerea
că tu și eu, iubind, am existat,
plângând, semnăm contractul cu tăcerea
în care amândoi ne-am exilat.
07.07.2017
Adina V.
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Anișoara, domnule Bragagiu, bucuroasă de regăsire :)
Marin Mihalache - onorată de popas și empatie.
Cu drag :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 17 septembrie 2017
Intr-adevar frumos poem.
Anisoara Iordache
duminică, 17 septembrie 2017
Adina, bucuros de revenirea ta!
bragagiu
duminică, 17 septembrie 2017
O minunată poezie de dragoste, autentică, spontană și cu imagini poetice atât de originale: "Furtuna ne-ntreruptă de-astă noapte /a smuls din noi tot ce era de spus..." Versuri precum acestea contrazic pe cei care cred că nu mai este nimic nou de spus în poezia de dragoste:
"Ne despărtim străini, doi oarecare,/fugari la antipozii altui timp,/pentru ce-am fost nu este vindecare/noi ne-am iubit mereu în contratimp." Sincere felicitari!
marin.mihalache
duminică, 17 septembrie 2017