Mi-i frate cel ce ține ziduri cu umerii,
Cel cu rădăcini ca nu pom,
Cel treaz ca o plantă,
Mi-i frate cel ce-și aude visele,
Cel ce-și ridică o patrie,
Cel ce-și sărută obida.
Mi-i frate cel născut să taie drumuri,
Cel ce adoarme singur sub streașini,
Cel sfărâmat în cioburi;
Mi-i frate cel venit din coclauri,
Cel ce vede adîncuri în cer,
Cel crescut încet din pămînt.
Mi-i frate cel ce și-a pierdut umbra,
Cel ce-și caută diminețile,
Cel ce-și arde zilnic greșelile;
Mi-i frate cel izgonit de hoți,
Cel ucis de păianjeni,
Cel rătăcit prin nopțile mari.
vezi mai multe poezii de: Iulian Vesper
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.