* * *
Ce aspru-i totu-n jur, sub troiene,
Ce vânătă e seara, ce loc posomorât!
În geroasa beznă roşesc tandru, duios
Geamurile sărăcăcioaselor bârloguri
Din cătunul amărât.
Nordica noapte încet şi straşnic
Îşi înalţă măreţia şasie, chioară.
Ce dulce mi-e în geroasa beznă,
Aici, în vizuina meu de fiară!
1889
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin