Chiparoşii - Ivan Bunin
Adăugat de: Gerra Orivera

Iaila pustiitor mai fumegă în noapte,
Marine zări în cer adăpostind,
Răsună tărmuri vechi şi fierb în valuri toate,
E fără capăt somnul şi veşnicul colind.
În largul celor vii, pe prundurile-albastre,
Las-să tot curgă viaţă... Pe-un ţărm fără stăpîni,
Aşteaptă chiparoşii, severi, şi dintre astre
Răsare însăşi Moartea cu prada ei în mîini.
Nu-i deranjează viaţa, de-o zi, de vreme multă,
Doar de pe maluri clopot nocturn, trezind năluci,
Străpunge barca zării şi încetînd, ascultă
Straja de pe morminte şi-albitele de cruci.

* * *
Ce devreme şi-aproape apuse
Ziua noastră! Priveşte, mahmur,
Cum de bezna cîmpiei seduse
Nu se vede nimic împrejur.
Dinspre ceru-ntomnat se arată
Întunericul nopţii − prăpăd.
Doar în Sud ochiul singur, de cată,
Siluiete de sălcii se văd.
Nici un sunet! Şi inima bate
De tristeţi ne-nţelese oricum.
De atît, că mi-i somnul departe,
De atît, că e beznă în drum?
De atît, că o toamnă vesteşte
Cunoscut, un adînc plumburiu,
Cu tristeţea cătunului peste
Al stepei pustiu?

* * *
Din înalt luna-ntreagă se miră
Spre pămînt, dinspre împărăţii
Argintează apoi şi răsfiră
Licăr palid pe albe cîmpii.
Trece-apoi, prea albită de vis,
Peste ţărmuri de rîu pustiit
Numai negrul, uscatul prundiş
Dintre nuferi ar fi desluşit.


Prea puţin se zăreşte din maluri,
Undeva moara glasu-şi răsfiră ...
Satul doarme... Cu liniştea-n valuri
Din înalt luna-ntreagă se miră.


Versuri tălmăcite de Traianus



vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.