Numai un cer noptatec ne cuprinde,
Plus cercul scrutător
Al lunii ce se uită în niciunde
Şi în zidiri ce mor.
Iar nopţile-n alarmă duc spre maluri
Corăbii fumegînd
Şi rugăciuni ţin calea lor în valuri,
Departe de pămînt.
Un vînt din larg împrospătează alge,
Sarmatic şi plăpînd
Şi zgomotul, asemeni de catarge,
Pare străpuns de-un gînd.
Pontul fierbe-n nisip de gropi, se pare,
În lună oglindit
Şi părul înecaţilor înmoaie,
Pe valuri risipit.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.