Pompei! De cîte ori am străbătut
Aceste străzi! Însă Pompei cel mare,
Mai trist în ţintirim mi s-a părut,
Mai mort, mai pur din foi de arhivare.
Sunt eu de vină că uitat-am tot:
De unde-a fost cu traiul fiecare,
De ziduri frînte şi de-un sarcedot,
Rotit în hora tămăduitoare!
Ţin minte numai urmele romane,
Călcate-n roţi, porţi sigilate-n stele,
Grădini, Vezuviu, văile-n toptane.
Era o primăvară ca de miere,
Zgîrcit în inimă, ferice eu
Iubeam viaţa − şi pe Dumnezeu.
Versuri tălmăcite de Traianus
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.